Nerezidenţii se supun impozitării în România doar pentru veniturile obținute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate.

Venituri impozabile

- dividende,  dobânzi,  redevenţe,  comisioane de la un rezident

- dobânzi,  redevenţe,  comisioane plătite de un nerezident, daca acesta are un sediu permanent în România şi dobânzile/redevenţele/comisioanele sunt cheltuieli ale sediului permanent respectiv

- venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România

- venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu

- venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române

- venituri din servicii prestate în România, cu excepţia serviciilor de transport şi accesorii acestora

- venituri din profesii independente desfăşurate în România

- veniturile din pensii

- venituri din premii acordate la concursuri organizate în România

- venituri din jocuri de noroc;venituri obţinute din lichidarea unei persoane juridice române

- veniturile unui nerezident atribuibil unui sediu permanent din România

- veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul proprietăţilor imobiliare situate în România, din transferul titlurilor de participare deţinute la o persoana juridică română, şi din transferul titlurilor de valoare

- venituri obţinute din activităţi dependente desfăşurate în România

- Alte tipuri specifice de venituri realizate în România.

Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se plăteşte la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.

Cote aplicabile

- 25% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc

- 16% cota standard pentru restul veniturilor în lipsa aplicării convenției de evitare a dublei impuneri dintre România şi statul de rezidenta al beneficiarului.

Când se plătește impozitul

Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Aspecte privind aplicarea convenţiilor de evitare a dublei impuneri

Foarte important: pentru a beneficia de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri, impozitul aferent trebuie sa fie reținut din venitul brut obținut de nerezident. Daca beneficiarul nerezident nu este de acord sa i se retina acest impozit şi societatea plătitoare din România suporta impozitul, atunci nu se pot aplica prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri, se va aplica cota standard din legislația română, iar baza de calcul al impozitului se va recalcula prin metoda sutei mărite (considerându-se ca venitul nerezidentului este venit net).

Pentru aplicarea convenției de evitare a dublei impuneri trebuie îndeplinite următoarele formalităţi:

Nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă. In lipsa certificatului se va aplica cota standard de impozit prevăzută în Codul fiscal pentru tipul respectiv de venit.

În momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România.

Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.

Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţie care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri.

Detaşat/expatriat la o companie românească

Definiţie:

Un detaşat este o persoana care este salariata la o companie nerezidenta şi care lucrează în România la o companie românească (în general o filiala) pe baza unei scrisori sau unui contract de detașare.

Corolar:

Costurile salariale ale detașatului sunt în general suportate de către compania românească unde lucrează acesta.

Aspecte fiscale pentru compania unde lucrează detaşatul

Demersuri inițiale

Contract intre societatea-mama şi societatea românească:

- Necesitatea încheierii unui contract: condiție prealabila oricărei prestări de servicii în România sub sancțiunea de nedeductibilitate fiscala a cheltuielii pentru societatea română

- Necesitatea înregistrării acestui contract la administrația financiara în termen de 30 de zile de la semnarea lui (articol 8 alin. 71 din Codul Fiscal).

Alte demersuri inițiale pentru companie:

- Declararea prezentei detașatului în termen de 15 zile calendaristice de la sosirea sa (formular 222).

Derularea contractului

- Emiterea de către societatea-mama a unei facturi

- Declararea acestei achiziții de servicii de către filiala română în declarația recapitulativa lunara privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare (declarația 390)

- Plata facturii şi reținerea la sursa a impozitului pe veniturile nerezidenților (este foarte importanta existenta certificatului de rezidenta fiscala a nerezidentului pentru a se putea încadra în dispozițiile convenției de evitare a dublei impuneri dintre statul de rezidenta şi România şi în mod particular al articolului 7 – beneficiile întreprinderilor)

- Raportul de activitate a detașatului pentru justificarea realității serviciului prestat

- Deductibilitatea fiscala a costurilor de transport şi ale locuinței detașatului  de către societatea românească poate fi făcută, în situația în care contribuabilul suporta drepturile legale cuvenite acestora, pe de o parte şi dacă costul locuinței de serviciu suportat de societatea românească este declarat ca avantaj în natura de către persoana detaşată când întocmeşte declarația lunara de venit (formular 224).

La încheierea contractului

- Declararea încheierii prezentei detașatului în termen de 15 zile calendaristice de la plecarea sa (formular 222).

 

Demersuri de efectuat de către detaşat

Demersuri inițiale

Obținerea certificatului de înregistrare (denumirea actuala a permisului de şedere) la Oficiul Român pentru Imigrări http://ori.mira.gov.ro/: unde este în mod clar indicat ca orice şedere în România mai mult de 90 de zile necesita înregistrarea rezidentei.

Demersul se face intr-o singura zi doar de către persoana interesata.

Formularul trilingv completat se va depune având atașat:

 - scrisoarea de detaşare (traducere autorizata şi legalizata)

 - o fotocopie a paşaportului

 - un timbru fiscal de 2 lei

 - o cerere a companiei româneşti (format liber).

Certificatul de înregistrare conținând Codul Numeric Personal (CNP) este ridicat în aceeași zi.

Deschiderea unui cont bancar în lei în vederea plații impozitului pe venit către Bugetul de Stat român.

Demersuri recurente

Declararea lunara a veniturilor obținute în România (declarația 224):

- Declarația se va face lunar de către orice detașat încă din prima luna din care devine înregistrat fiscal în România.

- Venitul se declara până pe data de 25 a lunii următoare celei de raportare: suma neta în EURO * cursul de schimb EURO/lei al BNR valabil în ultima zi a lunii.

- Suma impozitului de achitat în lei, până cel târziu la data de 25 a lunii următoare, este de 16% din venitul declarat.

- Declarația 224 însoţită de o copie a ordinului de plata, stampilat de banca unde detașatul are contul, sunt depuse la administrația financiara în raza de domiciliu a contribuabilului sau poate fi transmisa prin posta cu scrisoare recomandata.

- Administrația financiara percepe penalităţi de 50 lei per declarație neînregistrată la termen. In ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea sunt de 0.04% pe zi aplicate la suma datorata.

Obligația declarării şi plații impozitului revine contribuabilului, nu este afectat nici angajatorul sau şi nici societatea primitoare din România.

 

Salarii

Principiul:

In convenția de evitare a dublei impuneri se precizează ca salariile şi alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat.

Excepții la regula generala:

Remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitata în celalalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

- primitorul este prezent în celalalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat, şi

- remunerațiile sunt plătite de o persoana sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezident a celuilalt stat, şi

- remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celalalt stat contractant.

Protecție sociala

De la data intrării României în Uniunea Europeană, se aplica prevederile Regulamentului CEE 1408/71 pentru implementarea sistemelor de asigurări sociale a salariaților, lucrătorilor independenți şi membrii familiilor lor, care se deplasează în spațiul comunitar. La 1 mai 2010, a intrat în vigoare Regulamentul CEE 883/2004 pentru coordonarea sistemului de asigurări sociale, data la care Regulamentul CEE 1408/71 a încetat sa se aplice.

O persoana care realizează o activitate salariala intr-un stat membru al UE pentru un angajator care îşi desfășoară în mod obișnuit activitatea în același stat membru şi care este detașat de angajatorul sau intr-un alt stat membru pentru a lucra acolo, continua sa fie supus legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibila a detașării sa nu depășească 24 de luni şi ca ea sa nu fie detaşată în vederea înlocuirii unei alte persoane.

In acest context, în baza prevederilor articolului 12, salariații care sunt trimiși temporar în străinătate de angajatorul lor (salariați detașați), rămân afiliați legislației ”statului de origine’’, pentru o perioada determinata de maxim 24 de luni. In consecința, rezidenții statelor membre ale UE care îndeplinesc condițiile articolului 12, nu au obligația plații contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate în România, fiind supuși pe toata durata detașării lor legislației statului lor de origine.

Demersuri la încheierea perioadei de detașare

- Detașații trebuie sa solicite un certificat fiscal care cuprinde sumele declarate şi impozitele plătite.

- Este prudent sa se păstreze copii ale tuturor declarațiilor trimise şi a confirmărilor de primire sau a declarațiilor stampilate de către administrația financiara, în cazul în care au fost depuse la ghișeu, cat şi copiile ordinelor de plata către bugetul de stat.

 

Expatriatul

Definiție:

Un expatriat este o persoana care este salariata la o companie română (filiala, sucursala) sau birou de reprezentare unde aceasta lucrează în România pe baza unui contract de munca. Daca este vorba de un rezident al UE, nu mai este nevoie de permis de munca.

Demersuri inițiale

Ca orice salariat, expatriatul trebuie sa fie înscris de angajatorul sau în REVISAL cu o zi înaintea începerii activității. In absenta Codului Numeric Personal român, sunt menționate referințele din pașaport/cartea de identitate.

Expatriatul trebuie sa încheie contractul sau de munca deoarece pe baza acestuia se obține certificatul de înregistrare la Oficiul Român pentru Imigrări care obține CNP-ul.

Toate drepturile rezervate - 2011 - SC Administrativ Business SRL - Persoane fizice nerezidente. Custom Footer text
Joomla Templates by Wordpress themes free